La Dobroudja au carrefour des Europes

Résumé Fr En Ro

La Dobroudja est une région où les relations roumano-grecques ont été particulièrement intenses. C’est, à l’échelle de l’Europe, une zone de contacts géographiques et historiques très spécifique.Dans une optique macrogéographique, l’article esquisse plusieurs approches possibles : une Dobroudja danubienne, pontique, steppique ou carpatique. Selon les époques, les moyens de transport, les échanges commerciaux, les contraintes étatiques, ces différentes approches ont pesé sur le destin de la région.La Dobroudja est ensuite considérée sous l’angle de la domination politique. Elle a longtemps été dominée par une politique de comptoirs maritimes, tant dans l’Antiquité qu’au Moyen‑Âge. Dans une logique impériale, on constate que le Danube a assez systématiquement constitué une limite septentrionale d’expansion, ce qui met la Dobroudja dans une position de marginalité. Dans le conflit entre l’Empire russe et l’Empire ottoman elle se transforme au contraire en terrain d’affrontement préféré. La logique des États‑nations à partir de la fin du xixe siècle place la Dobroudja au cœur du différend roumano-bulgare, et, pour le résoudre, on recourra à la mesure la plus extrême que les nationalismes aient mise au point : l’échange de populations. Il est à remarquer que l’échange de 1940 s’est révélé beaucoup moins traumatisant que d’autres.Dans une troisième partie, on suit le destin d’une famille de notables provinciaux, les Teodorov. Originaires de Bulgarie orientale, ils s’installent à Tulcea après la guerre de Crimée et semblent avoir connu une forte hellénisation pendant une vingtaine d’années. Les revirements politiques en 1877‑1878 remettent en question les allégeances nationales et une partie de la famille retourne vivre en Bulgarie, tandis que certains de ses membres restent en Roumanie.

Dobrudzha is a region where Romano‑Greek contacts have been very active. As a whole, it is a place of geographical and historical contacts in Europe.This paper considers different approaches in a geographical overview: Dobrudzha as part of a danubian, pontic, steppic or carpathic ensemble. At different times, when different ways of transportation are used for economic exchanges, and under different political constraints, the region played different roles.A second part considers Dobrudzha according to political power. It has been controlled for a long time by thalassocraties, during the Antique and Medieval periods. When included into empires, Dobrudzha was left as a periphery, as the Danube was constantly a northern border. It became the favorite battleground for the Russian and the Ottoman empires in the xviii‑xixth centuries. With the emergence of the national states, Dobrudzha became an apple of discontent between Romania and Bulgaria. In order to solve it the most dramatic solution ever invented by nationalism was applied: an exchange of population, which, strangely enough, did not cause any noticeable embitterment.The third part is devoted to a family of prominent provincialists, the Teodorovs. They came from Eastern Bulgaria to Tulcea after the Crimean war and seem to have undergone a quick Hellenization during twenty years. With the political turning point of 1877‑1878 their national choices change: part of the family settles in Bulgaria, when the other stays in Romania.

Dobrogea este o regiune în care relaţiile greco‑române au fost foarte intense. La scara Europei, este o zonă de contacte geografice şi istorice cu totul deosebită. Din punct de vedere macro‑geografic, studiul schiţează mai multe perspective posibile: o Dobroge danubiană, pontică, de stepă sau carpatică. În funcţie de epoci, de mijloacele de transport, de schimburile comerciale, de constrângerile statale, aceste perspective au influenţat destinul regiunii.Dobrogea este apoi privită sub unghiul dominaţiei politice. A fost dominată multă vreme de acţiunea stabilimentelor de comerţ maritim, atât în perioada antică cât şi în Evul Mediu. Într‑o logică imperială, vedem că Dunărea a fost în mod destul de sistematic o limită nordică pentru expansiune, ceea ce plasează Dobrogea într‑o situaţie de marginalitate. În schimb, în înfruntarea între Imperiul rus şi Imperiul otoman, aceasta se transformă în teren de luptă preferat. Începând cu sfârşitul secolului al xix‑lea, logica statelor‑naţiuni situează Dobrogea în centrul conflictului româno‑bulgar iar pentru a‑l rezolva se va recurge la soluţia cea mai extremă imaginată de naţionalişti : schimbul de populaţie. De remarcat este faptul că schimbul din 1940 a fost mult mai puţin traumatizant decât altele.În partea a treia urmărim destinul unei familii de notabili provinciali, familia Teodorov. Originari din Bulgaria orientală, aceştia se stabilesc la Tulcea după războiul Crimeii şi par să fi cunoscut o elenizare puternică timp de douăzeci de ani. Răsturnările politice din 1877‑1878 pun sub semnul întrebării subordonările naţionale şi o parte din familie se întoarce în Bulgaria în timp ce unii dintre membrii ei rămân în România.