L’image du Grec dans l’œuvre de Panaït Istrati et Mateiu Ion Caragiale

Résumé Fr Ro En

Cet article vise à réévaluer l’image du Grec dans la culture roumaine moderne à travers l’œuvre littéraire de Mateiu Ion Caragiale (1885‑1936) et de Panaït Istrati (1884‑1935). La profonde relation entre biographie et fiction est chez ces deux auteurs une clé de lecture qui peut nous faire comprendre comment et pourquoi l’image du Grec change dans la période moderne. Si pendant les xviiie et xixe siècles les Grecs venus du Phanar étaient vus comme des opportunistes corrompus, chez P. Istrati et M. I. Caragiale nous assistons à une récupération symbolique des influences levantines. La tradition multiculturelle des portes de l’Orient et des ports de l’Orient est devenue dans leurs récits une source d’inspiration littéraire et une partie de l’héritage culturel roumain. Contrairement à la manière dont les écrivains romantiques occidentaux ont représenté l’Orient, P. Istrati et M. I. Caragiale ont un regard ambivalent, qui voit dans l’Ami levantin, en même temps, un « exotique » et un « autre soi-même ».

Acest articol își propune să reevalueze imaginea grecului în cultura română prin intermediul unor opere literare de Mateiu Ion Caragiale (1885‑1936) și de Panait Istrati (1884‑1935). Relația profundă dintre biografie și ficțiune este la acești autori o cheie de lectură care ne poate ajuta să înțelegem cum și de ce se schimbă imaginea grecului în perioada modernă. Dacă în secolele al xviii‑lea și al xix‑lea grecii fanarioți erau considerați drept ariviști corupți, la P. Istrati și M. I. Caragiale asistăm la o recuperare simbolică a influențelor venite din Levant. Tradiția multiculturală a porților Orientului și a porturilor spre Orient a devenit în romanele lor o sursă de inspirație literară și o parte a moștenirii culturale românești. Spre deosebire de felul în care au reprezentat Orientul scriitorii romantici occidentali, P. Istrati și M. I. Caragiale au o abordare ambivalentă, care vede în Prietenul levantin un „exotic” și un alt „eu‑însumi” în același timp.

This article wishes to reevaluate the image of the Greek in Romanian culture by using as an example the literary works of Mateiu Ion Caragiale (1885‑1936) and Panait Istrati (1884‑1935). The deep relationship between biography and fiction is, in the case of these two authors, a key to interpreting the ways in which the image of the Greek changes during the modern period. If during the xviiith and the xixth century the Greeks coming from Phanar were considered to be corrupt social climbers, in the works of P. Istrati and M. I. Caragiale we assist at a symbolical recovery of the influences coming from the Levant. The multicultural tradition of the gates to the Orient and of the harbors for the Orient became in their writings a source of literary inspiration and a part of the Romanian cultural heritage. Unlike the representation of the Orient by Romantic occidental writers, P. Istrati and M. I. Caragiale have an ambivalent point of view, which sees in the Levantine Friend an “exotic” and “another myself” at the same time.