The Multidimensional Relationship Between Constructivist, Structuralist and Rationalist thoughts / Relațiile multidimensionale între gândirea constructivistă, structuralistă și raționalistă

Résumé En Ro

Theories of political constructivism (culturalist), structuralist and rationalist accounts are approaching the collapse of the Soviet Union (SU) from various angles. However, this paper argues that the above-mentioned traditional schools come to complementary conclusions (that are not mutually exclusive) despite their distinct starting points. One only has to put together the puzzle, because no single modern approach can process at once all the intricacy of contemporary global politics and historical events or happenings. For instance, the influence of structural realism has declined nowadays due to its incapability to predict the collapse of the SU. However, academics managed to resuscitate this theorem by skilfully melting it with agent-centred designs. Conversely, not even constructivism can estimate long-term historical change, such as the end of the Cold War because adepts of this approach do not think about how interests were created. They suppose that everybody has the same interests but by supposing this, one would totally ignore the topic of inequality. Interests are coined by power and political or economic influence, even if rules and values could change over time through diverse interactions. Political thinkers developed competitive theoretical schools by putting emphasis on diverse causes by clarifying various political, historical, social or cultural issues. Rational choice (rationalist), constructivism or culturalist and structuralist views have their own research tools and suppositions, but interestingly the predominant approach is none of these competing traditional schools, because currently neo-institutionalism seems to overcome all of them. This development is simply astonishing, also because scholars of postcommunism mostly applied rationalist methods in their analyses. This is especially true if considering the wide-ranging fields of comparative politics and history (outcomes of comparative analysis). Authors of this paper do not want to construct a hierarchy among these systematic explanations, because (in their opinion) these approaches can function in a complementary way, especially if someone wants to observe and explain socio-historical, political or other problems.

Teoriile legate de constructivismul politic (varianta culturalistă), structuralism și raționalism se apropie din diferite unghiuri de momentul prăbușirii Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, această lucrare susține că școlile tradiționale menționate mai sus au concluzii complementare (care nu se exclud reciproc), în ciuda diferitelor puncte de plecare. Este doar necesar de a pune împreună puzzelul pentru obținerea unei perspective anume, pentru că nicio abordare unică modernă nu poate procesa simultan toată complexitatea politicii globale actuale și evenimentele istorice sau întâmplările recent petrecute. De exemplu, influența realismului structural a scăzut în zilele noastre enorm din cauza incapacității sale de a prevedea faptul prăbușirii fostei Uniuni Sovietice. Cu toate acestea, mediul academic a reușit să resusciteze această teoremă cu măiestrie, topind-o cu un design care este acum centrat pe agenție. Acesta esta doar o modalitate de flexibilitate academică. În schimb, nici chiar constructivismul nu poate estima schimbările istorice pe termen lung, cum ar fi de exemplu sfârșitul Războiului Rece, deoarece adepții acestei teorii nu se gândesc cum se formează interesele. Astfel, se presupune că toată lumea are aceleași interese, dar o astfel de presupoziție ar înseamna, pe de altă parte, că tema inegalitatății s-ar ignora cu totul. Dar interesele sunt formate de putere prin influență politică sau economică chiar dacă între timp normele și valorile se pot schimba prin diferite interacțiuni. Gânditorii politici au elaborat școli teoretice competitive, punând accent pe diverse cauze în clarificarea diverselor probleme politice, istorice, sociale sau culturale. Fiecare dintre teoriile amintite mai sus au propriile lor instrumente de cercetare și supoziții, dar abordarea predominantă dintre aceste școli tradiționale concurente este în prezent neo-instituționalismul. Această evoluție este pur și simplu surprinzătore și datorită faptului că cercetătorii post-comunismului au aplicat mai ales metode raționaliste în analizele lor. Acest lucru este în special adevãrat în cazul în care luăm în considerare domeniile cuprinzătore de politică și istorie comparată (rezultatele analizelor comparative). Autorii acestei lucrări nu doresc să construiască o ierarhie între aceste explicații sistematice, pentru că (în opinia lor), aceste abordări pot funcționa într-un mod complementar în special dacă cineva vrea să observe și să explice probleme socio-istorice, politice sau de altă natură.