Bucureşti – centrul istoric. Campania 2007. Raport preliminar privind cercetările arheologice efectuate pe strada Smârdan / Bucarest – Historical Center. Archaeological researches in Smârdan Street

Résumé En Ro

During the XVII century the historical documents mentioned a „ Lane going from the Princely Court towards the Greek’s Church’ while later on, until the second half of the XIX century the street was known as the German Lane. It acquired the present day name with the end of the Independence War in 1878. The 2007 excavations were the first ones focusing on the entire street. No archaeological remains were identified on the segment stretching from Lipscani St to Sf. Dumitru St. Foundations of brick constructions were exposed throughout the next segment, from Sf. Dumitru St. to Şelari St. Several fragments of wall foundations were observed at street numbers 30, 37, 39 and 41 and while dismanteling the sidewalk other short wall remains were exposed at street numbers 14, 26, 27, 28, 29. The excavations also uncovered the outlines of four XIX century constructions and one from the XVIII century. Other features included two garbage pits and remains of the old street paved with timber. The trench at no. 41 also yielded an area paved with small river boulders. A large number of pot sherds was recovered, resulted from various pottery types and also a large range of glass items. The majority was found within the cultural layer and only few from closed complexes such as pits or cellars. The ceramics was very fragmented, dating mostly from the XVII– XIX centuries. A major drawback constitutes the fact that this period is at the confluence between Late Medieval archaeology and ethnography, preventing a more refined chronology. The pottery material was grouped in two – the XVI– XVII centuries and the XVIII– XIX centuries, hoping that further publications will be more detailed. Mixed with the above mentioned fragments, isolated sherds, typical for the Dridu culture (X century) also occurred, in the soil resulted while digging the wall foundations.

În documentele de secol XVII strada Smârdan este menţionată drept „ Uliţa care merge de la Curtea Domnească spre biserica Grecilor”, pentru ca mai târziu, până în a doua jumătate a secolului XIX să fie cunoscută drept „ Uliţa nemţească”. Numele actual a fost adoptat în 1878, după sfârşitul războiului de Independenţă. Cercetările arheologice din 2007 sunt primele care se ocupă de studiul întregii străzi în Bucureştiul medieval. Pe tronsonul dintre străzile Lipscani şi Sf. Dumitru nu au apărut materiale arheologice. Între Sf. Dumitru şi intersecţia cu str. Şelari au fost identificate fundaţii de construcţii şi ziduri atât în stradă, cât şi sub trotuar. Au fost cercetate, parţial, patru construcţii de secol XIX, una din secolul XVIII, două gropi menajere (sec XVIII), vechile podiri de lemn ale străzii şi un fragment de pavaj stradal din piatră de râu (sec XVIII– XIX). A fost recuperat un număr important de fragmente provenind de la diverse tipuri ceramice şi obiecte din sticlă. Datarea pieselor, majoritatea provenind din strat, este cuprinsă între secolele XVII– XIX. Foarte puţine dintre ele au apărut în complexe închise (gropi, pivniţe) care ar fi permis o încadrare cronologică mai clară. Materialele sunt în stare fragmentară, la foarte puţine fiind posibilă reconstituirea unui profil complet. Un alt handicap major îl reprezintă perioada de provenienţă a majorităţii materialelor (sec. XVIII– XIX) aflată la confluenţa între arheologia medievală târzie şi etnografie. Studiul materialului ceramic se constituie astfel într-o prezentare succintă a descoperirilor, grupate în sec. XVI– XVII, respectiv XVIII– XIX cu speranţa că în viitor ele vor beneficia de un studiu mai amplu. Alături de ceramica menţionată au fost descoperite şi fragmente ceramice izolate specifice culturii Dridu, databile în secolul X, antrenate de săpăturile pentru fundaţiile locuinţelor din Evul Mediu.