Cetatea de la Tabla Buţii (com. Ceraşu, jud. Prahova) – campaniile arheologice 1995-1996, 1998 / La forteresse de Tabla Buţii (com. Ceraşu, dép. de Prahova) – les campagnes de fouilles 1995-1996, 1998

Résumé Fr Ro

Située dans les Montagnes Siriu, à 1300 m d’altitude, la forteresse de Tabla Buţii a été construite à 2 km de l’ancienne frontière entre la Wallachie et la Transylvanie et à mi-chemin de la route qui liait le village Slon (com. Ceraşu, dép. de Prahova) au sud des Carpaţi, du village Valea Buzăului (dép. de Braşov) au nord des Carpaţi. Ayant la forme d’un quadrilatère à côtés inégaux (les plus longs orientés nord-sud) et avec des tours de défense situées aux angles, la forteresse est construite sur une superficie légèrement irrégulière. La forme et les dimensions des tours diffèrent : la tour nord-est (la plus petite) est quasi carrée, celle nord-ouest est trapézoïdale, la tour sud-est est quadrangulaire et celle de sud-est a 5 côtés (à l’intérieur il y a 4 pièces). La citadelle avait deux entrées, une sur le côté sud et l’autre sur le côté nord. Devant le côté sud de la forteresse, il y avait un large fossé (ouverture de 14 m) qui continue sur le rocher sous la forme de la lettre V. Tout au long du fossé, devant la courtine sud, on a découvert des fragments des deux parois parallèles, un ayant le rôle de contrescarpe. Les murs de la forteresse ont été construits en blocs de pierre provenant de carrière, ayant des épaisseurs variables : 1,20 m pour les tours et les courtines est et ouest, 1,50 m pour celle de sud et 1,15 m pour la courtine nord. A l’intérieur, la citadelle a subi plusieurs aménagements, comme : le chemin de ronde en bois, des cabanes et annexes en bois adossés aux murs (leurs existence est indiquée par la couche des cendres, les clous, les négatives des piliers, deux fours à pain, un foyer etc.). La stratigraphie nous a indiqué que la citadelle a souffert deux incendies, une destruction et au moins une reconstruction. La céramique représente le plus important matériel archéologique découvert suite aux trois campagnes de fouilles. Les plus anciens tessons céramiques ont été datés aux XIV – XVe siècles. On a aussi trouvé des carreaux de poêle de types différents, des couvercles des vases, des pipes en céramique, 11 monnaies datées aux XVIe – XVIIe siècles, une inscription en hongrois qui parle d’une restauration de la citadelle en 1628. Dans une fosse on a découvert des objets appartenant à l’époque du fer : fragments céramiques et un objet en fer à fonctionnalité inconnue. D’après le matériel archéologique, mais surtout d’après le plan de la citadelle qui présente des analogies au XIVe siècle, la citadelle a été bâtie dans la deuxième moitié du XIVe siècle, plus précisément pendant le règne de Louis I (1342– 1382), comme fortification de frontière du Royaume hongrois. Donc, la fortification de Tabla Buţii est un monument beaucoup plus tardif qui n’a rien à voir avec l’activité constructive de l’Ordre des teutons, comme l’on croyait jusqu’un présent. La citadelle ne fonctionne plus à partir du dernier quart du XVIIe siècle. Même si on constate l’abandon militaire, on a trouvé des traces sporadiques d’habitation. La citadelle a pris son nom des tonneaux de vin taxés à la douane. Plus tard, dans la deuxième moitié du XVII e siècle, elle prendra le nom de Cetatea Buzăului.

Cetatea se află la peste 1300 m altitudine pe creasta Munţilor Siriu, la cca 2 km sud de vechea graniţă a Ţării Româneşti cu Transilvania şi la aproximativ jumătatea drumului ce leagă satul Slon (com. Ceraşu, jud. Prahova) la sud de Carpaţi, de com. Valea Buzăului (jud. Braşov) de la nord de munţi. Cetatea are forma unui patrulater cu laturile inegale, cele mai lungi orientate nord-sud, cu turnuri de apărare la colţuri, şi este amplasată pe o suprafaţă uşor neregulată. Forma şi dimensiunile turnurilor diferă, astfel : turnul de nord-est (cel mai mic) este aproximativ pătrat, cel de nord-vest (în punctul cel mai înalt al cetăţii) este trapezoidal, cel de sud-vest dreptunghiular, iar cel de sud-est are 5 laturi, în interiorul său aflându-se 4 camere. Cetatea a avut două intrări, una pe latura de sud, iar cealaltă pe latura de nord. În faţa laturii sudice a cetăţii a fost săpat un şanţ de apărare cu o deschidere la gură de 14 m, ce se adânceşte în stâncă sub forma literei „ V”. În lungul acestui şanţ, în dreptul curtinei sudice au fost interceptate resturile a două ziduri paralele cu cel al curtinei, unul având rol de contraescarpă. Zidurile cetăţii (păstrate astăzi la nivelul terenului de călcare) sunt lucrate din piatră de carieră cioplită, având grosimi variabile, după cum urmează : 1,20 m la turnuri şi la curtinele de est şi vest, 1,50 m la curtina sudică şi 1,15 m la curtina nordică. În interior, cetatea a avut mai multe amenajări, dintre care menţionăm drumul de strajă din lemn de-a lungul zidurilor, cabane şi anexe din lemn adosate zidurilor, a căror existenţă a fost indicată de stratul de cenuşă, cuiele şi gropile de la stâlpii de susţinere găsite în timpul săpăturilor, două cuptoare pentru coptul pâinii, o vatră etc. S-a constatat, din punct de vedere stratigrafic că cetatea a avut de suferit două incendii, o distrugere şi cel puţin o refacere. Cea mai mare cantitate de material arheologic rezultată în urma celor trei campanii o constituie ceramica, cele mai vechi fragmente medievale datându-se în secolele XIV – XV. S-au mai găsit cahle de mai multe tipuri, capace de vase, pipe de lut, 11 monede din secolele XVI-XVII, precum şi o inscripţie pe piatră în limba maghiară amintind o restaurare a cetăţii în anul 1628. Într-o groapă au fost descoperite fragmente ceramice şi un obiect de fier a cărui funcţionalitate nu o putem preciza, toate aparţinând epocii fierului. Ţinând cont de materiale găsite, cât şi de planul cetăţii, care are analogii în secolul al XIV-lea, considerăm că cetatea a fost ridicată în a doua jumătate a veacului amintit, ca fortificaţie de graniţă a Regatului maghiar, cel mai probabil în timpul lui Ludovic I (1342 – 1382). Aşadar, fortificaţia de la Tabla Buţii este un monument mult mai târziu, care nu are nimic în comun cu activitatea constructivă a Ordinului teuton, cum s-a crezut până în prezent. Cetatea încetează să funcţioneze pe parcursul ultimului sfert al secolului al XVII-lea, constatându-se însă că, şi după abandonarea sa definitivă din punct de vedere militar, s-au găsit urme sporadice şi superficiale de locuire temporară. Numele de Tabla Buţii provine de la buţile de vin care se vămuiau aici, cetatea fiind probabil numită în izvoarele din a doua jumătate a secolului al XVII-lea – cetatea Buzăului.