2021
Copyright PERSEE 2003-2023. Works reproduced on the PERSEE website are protected by the general rules of the Code of Intellectual Property. For strictly private, scientific or teaching purposes excluding all commercial use, reproduction and communication to the public of this document is permitted on condition that its origin and copyright are clearly mentionned.
Nicolae Ursulescu et al., « Mormintele sarmatice de la Prăjeni (județul Botoșani) / The Sarmatian graves from Prăjeni (Botoșani County) », Materiale şi cercetări arheologice, ID : 10.3406/mcarh.2021.2155
Între anii 1985 și 1988 au fost cercetate 14 morminte sarmatice la Prăjeni (jud. Botoșani), în punctele Alimândra, Nelipești, Țarnă și Lutărie 2. Mormintele nu au fost publicate sistematic, dar informații despre ele pot fi găsite în literatura apărută până în acest moment. Scopul acestui articol este acela de a publica datele referitoare la descoperirile sarmatice de la Prăjeni. Din cele 14 morminte descoperite la Prăjeni, care pot fi cu certitudine atribuite sarmaților, 13 sunt înmormântări secundare în tumuli – cinci în tumulul III de la Prăjeni – Alimândra, două în tumulul IV din același punct, una în movila de la Nelipești și cinci în tumulul de la Prăjeni – Țarnă. Enumerarea celor cinci complexe funerare sarmatice de la Prăjeni – Țarnă în rândul înmormântărilor secundare în tumuli mai vechi ar putea ridica, la prima vedere, semne de întrebare. Criteriul de bază, în opinia autorilor, a fost intenția celor care au realizat înmormântarea de a alege o formă mai înaltă de teren, neștiind că ceea ce, la sfârșitul secolului I p. Chr., se vedea ca o ridicătură a terenului era, de fapt, doar pământul scurs pe panta de sud a tumulului ridicat în cursul epocii bronzului. Majoritatea celor 13 morminte aflate în discuție sunt orientate pe axa N– S, cu variații, excepțiile fiind doar două (VSV– ENE și S– N). Poziția decubit dorsal, cu brațele și picioarele întinse, a fost observată în șase cazuri. Reînhumarea pare să fie atestată în M. 4 din T. III de la Alimândra, unde oasele lungi și coastele au fost fost așezate oarecum radial în jurul craniului și al bazinului. Toate cele 13 înmormântări sarmatice secundare în tumuli mai vechi de la Prăjeni au avut inventar. Cu excepția M. 3 din T. IV de la Alimândra, posibil și a M. 4 din T. III din același punct (unde s-a găsit doar un fragment ceramic), în toate celelalte 11 morminte s-au depus vase ceramice, în număr de unul (nouă cazuri) sau două (două cazuri). Vasele sunt lucrate, cu precădere, cu mâna. Ceramica lucrată la roată este mult mai puțin întâlnită (cinci cazuri). Pe lângă ceramică, alte categorii de piese de inventar depuse în mormintele sarmatice de la Prăjeni sunt obiectele de podoabă (mărgele, cercei, pandantive, brățară, clopoței), piese de port (fibule), piese de toaletă (oglinzi), piese de uz casnic (fusaiole), arme. Ceea ce ar mai trebui menționat este prezența numărului destul de mare de piese pe care sarmații le-au preluat de la daci (cana lucrată cu mâna de la Prăjeni – Țarnă M. 2, cănița din M. 7 din același punct, fibulele puternic profilate de la Prăjeni – Alimândra T. IV M. 3 și Țarnă M. 2, pandantivele din bară profilată de la Alimândra T. III M. 3 și Țarnă M. 9, posibil și pandantivele în formă de căldărușă din acest ultim mormânt). Prezența pieselor de origine dacică în mormintele de la Prăjeni este un indiciu important al faptului că unele dintre înmormântări au avut loc după ce sarmații au stabilit relații cu dacii din regiune, ceea ce presupune un interval de timp, greu de estimat precis, scurs între momentul propriu-zis al sosirii într-un teritoriu și amenajarea înmormântărilor. Datarea generală a mormintelor secundare din tumulii de la Prăjeni este una timpurie, în intervalul de timp ce cuprinde a doua jumătate a secolului I p. Chr. și prima jumătate a secolului următor. Nu este exclus ca cele cinci morminte din tumulul de la Prăjeni – Țarnă să fie mai târzii decât mormintele din tumulii de la Alimândra și Nelipești, având în vedere prezența, în trei complexe funerare, a pieselor de origine dacică. Mormântul de la Prăjeni – Lutărie 2 se deosebește de mormintele discutate anterior atât ca amenajare (mormânt plan), amplasare (mormânt practicat într-o așezare), cât și ca inventar. Fetița, cu vârsta mai mică de șapte ani, a fost înmormântată doar cu piese de podoabă : colier din mărgele și pandantive, cercei și brățară, ale căror analogii pledează pentru o încadrare în secolul al III-lea.