Le plan Stoica et les relations entre la Roumanie et la Grèce au tournant de la guerre froide (1957)

Résumé Fr En Ro

La guerre froide enregistre un tournant avec l’adoption de la doctrine de la coexistence pacifique par l’URSS. Pour autant, ce virage idéologique a‑t‑il des répercussions sur les relations entre la Roumanie et la Grèce, chacune dans l’ombre respectivement de l’URSS et des États‑Unis ? L’objectif de cet article est d’interroger les spécificités et les similarités des rôles de ces deux pays dans des dispositifs géopolitiques qui les transcendent, tout en s’interrogeant sur le caractère mouvant des frontières de guerre froide : les blocs peuvent-ils avoir une géographie variable ? À partir du plan Stoica de dénucléarisation des Balkans proposé par Bucarest à Athènes en septembre 1957, l’étude analyse les objectifs du rapprochement roumano‑grec, ses limites, ainsi que ses retombées en matière de propagande. Ce faisant, elle montre que du côté roumain – et soviétique – le plan Stoica œuvre à une déstabilisation périphérique du bloc de l’Ouest ; du côté grec, il permet d’exercer une sorte de chantage à la participation à l’Alliance atlantique même si, in fine, la logique mondiale de guerre froide l’emporte sur la logique régionale de coopération balkanique.

The Cold War experienced a turning point with the adoption by the USSR of the doctrine of the peaceful coexistence. However, had this ideological shift had consequences on the relationship between Romania and Greece, each one being in the respective shadow of the USSR and of the United States? The aim of this article is to consider the specificities and the similarities of the roles of these two countries in geopolitical structures that transcend them. Hence, it questions the stability of the cold war borders: may the blocs have a variable geography? From the Stoica plan of balkanic denuclearization that Bucharest proposed to Athens in September 1957, the study analyses the goals of the Romanian‑Greek rapprochement, its limits and its benefits in terms of propaganda. In doing so, it shows that for the Romanian and the Sovietic sides, the Stoica plan allows a peripheral destabilization of the Western camp; for the Greek side, it allows a kind of blackmail around the participation to the Atlantic alliance. Nevertheless, the global logic of Cold War finally triumphs over the regional logic of Balkan cooperation.

Războiul rece cunoaște un moment de cotitură atunci când URSS adoptă doctrina coexistenței pașnice. Cu toate acestea, a avut oare acest viraj ideologic repercusiuni asupra relațiilor dintre România și Grecia, aflate respectiv în umbra Uniunii sovietice și cea a Statelor Unite? Scopul acestui articol este de a examina specificitățile și similaritățile rolurilor acestor două țări în dispozitive geopolitice care le depășesc, și totodată de a chestiona caracterul instabil al frontierelor de război rece: pot oare blocurile avea o geografie variabilă? Plecând de la planul Stoica de denuclearizare a Balcanilor propus de București Atenei în septembrie 1957, studiul analizează obiectivele apropierii româno‑grecești, limitele sale, precum și impactul său propagandistic. Se arată că din punctul de vedere român – și sovietic – planul Stoica lucrează la o destabilizare periferică a blocului occidental; din punctul de vedere grec, permite un fel de șantaj a cărui miză este participarea la alianța atlantică, deși, într‑un sfârșit, logica mondială de război rece se impune față de cea regională de cooperare balcanică.